Chisturi parazitare

Share on Facebook Share on Twitter Share on Linkedin Share on Pinterest Informatii generale Prin acest examen este detectata prezenta unor chisturi parazitare cu chisturi parazitare intestinala, in limitele impuse de ciclul biologic al fiecarui parazit: Protozoare: Giardia lamblia, Trichomonas intestinalis, Entamoeba spp.

Parazitii intestinali sunt raspanditi ubicuitar, infestarile fiind mai frecvente in zonele cu instalatii de apa deficitare. Diareea, malnutritia, anemia si obstructia intestinala reprezinta cateva din consecintele infestarii cu paraziti intestinali. Helmintii viermii intestinali pot obstrua intestinul, determina sangerari sau interfera cu absorbtia intestinala a substantelor nutritive.

Account Options

Larvele sau oualele pot disemina in zone extraintestinale si induce inflamatie sau distructii tisulare. Unii paraziti din categoría protozoarelor sau helmintilor pot habita tractul intestinal al omului si animalelor fara a provoca manifestari clinice. Pentru a creste sensibilitatea clinica a testului mai ales ca unele elemente parazitare sunt eliminate intermitentse recomanda 3 examene succesive, la interval de 7 zile.

Dupa tratarea unei parazitoze examenul coprologic de control se va efectua dupa un interval de timp variabil in functie de diagnostic.

Surse de informatie Chist hidatic hepatic la copii Chistul hidatic hepatic este o formatiune plina cu lichid prezenta la nivelul ficatului si este cauzat de infectia cu un parazit, Echinococcus granulosus. Despre Gazda pentru parazitul Echinococcus granulosus este cainele.

Astfel, dupa tratamentul unei infectii cu protozoare controlul se va efectua dupa saptamani iar in infectiile cu helminti dupa saptamani. Giardia lamblia Cunoscut si ca Giardia intestinalis sau Giardia duodenalis, este parazitul cel mai frecvent depsitat la examenul coproparazitologic.

Chist hidatic pulmonar

Reprezinta un organism unicelular protozoar prevazut cu flageli care ii asigura mobilitatea. Este localizat in intestinul subtire duoden si jejun unde se ataseaza de microvilii enterocitelor prin intermediul unui disc adeziv. Consecintele infestarii sunt astfel tulburari de bacterii aer conditionat si absorbtie intestinala, cu spolierea treptata a organismului-gazda de substantele nutritive necesare.

De asemenea, parazitul poate acoperi mucoasa duodeno-jejunala pe suprafete intinse constituind adevarate bariere mecanice care reduc si mai mult capacitatea de absorbtie a principiilor nutritive si a vitaminelor. Parazitul prezinta doua chisturi parazitare de viata: trofozoit sau stadiul chisturi parazitare si chist sau stadiu de rezistenta.

Ciclul biologic

Are o inmultire simpla prin diviziune binara. Parazitul poseda un rezervor animal, format in special din rozatoare castor, hamster, etcdar si caine.

Cel mai frecvent sunt afectati chisturi parazitare mici din crese si gradinite, precum si rudele acestora. Infectia se transmite cu usurinta deoarece doza infectanta a chisturilor este redusa ~ 10 chisturichisturile sunt rezistente la clorinarea apei si pot supravietui cateva saptamani in apa rece, precum si datorita existentei rezervoarelor animale. Dupa ingestie, procesul de dechistare are loc la nivelul duodenului si in treimea proximala a duodenului si jejunului sub actiunea sucurilor digestive.

Dechistarea este un proces rapid, terminandu-se in 10 minute si este semnalata de emergenta flagelilor ventrali, iesirea acestora fiind urmata de intreg trofozoitul.

Necesitatea igienei sporite a mâinilor pentru iubitorii de câini

Trofozoitul se fixeaza de enterocit, se hraneste cu continutul intestinal si, in decurs de minute de la dechistare, incepe sa se divida prin fisiune binara. Pe masura ce parazitul antrenat de fluxul intestinal, este impins in aval catre colon, trofozoitul se autoprotejeaza de chisturi parazitare local prin conversie in forma chistica. Acesta va fi eliminat odata cu materiile fecale in exterior constituind o noua sursa de infectie. Alaturi de aceasta pot aparea alergodermii polimorfe complexe4.

Diagnosticul giardiozei se stabileste cel mai frecvent prin examenul microscopic al materiilor fecale depistarea chisturilor precum si prin testul imunoenzimatic identicarea antigenul Giardia in scaun.

Determinarea anticorpilor specifici nu prezinta utilitate datorita persistentei indelungate a acestora chiar si in urma tratamentului eficace. In absenta instituirii tratamentului chisturile continua sa fie eliminate in mediul inconjurator timp de saptamani chisturi parazitare luni. Pentru depistarea purtatorilor se recomanda controlul periodic al copiilor din colectivitati precum si al persoanelor care lucreaza in sectorul alimentar.

Entamoeba histolytica Chisturi parazitare o amoeba intestinala obligatoriu patogena, hematofaga, capabila sa invadeze tesuturile intestinale si extraintestinale. Reprezinta agentul etiologic al amibiazei, boala cu evolutie cronica ce este endemica in regiunile tropicale si subtropicale umede, in special in India, Sri Lanka, Vietnam, Cambodgia, Indonezia, Malaezia.

In Romania se intalnesc cazuri sporadice, de obicei in mediu rural, in focar, sau la chisturi parazitare care au calatorit in tari tropicale si nu au respectat regulile de igiena.

Rezervorul de infectie este reprezentat de omul purtator de forme chistice. Transmiterea se face pe cale digestiva prin intermediul mainilor murdare sau prin consumul de alimente contaminate cu ajutorul unor artropode muste, gandaci de bucatarie. Transmiterea hidrica este rara dar are un potential epidemic. In absenta tratamentului, trofozoitii de E. Diagnosticul se bazeaza pe examenul morfologic, coprocultura pe medii difazice, metode imunologice de detectare a anticorpilor specifici pentru formele extraintestinale de boala.

Examenul morfologic consta in evidentierea parazitului sub forma de trofozoit in cursul stadiului acut, diareic de boala, sau sub forma de chist in stadiile de acalmie sau de purtator de parazit. Diagnosticul morfologic chisturi parazitare fi practicat coproparazitologic direct, pe probe concentrate sau pe frotiuri colorate ori pe fragmente bioptice intestinale recoltate prin colonoscopie.

Chisturile hepatice - cum se trateaza acestea la pacientul cu hepatita C

Entamoeba coli Este o amiba comensala care intra in alcatuirea florei intestinale normale, avand rolul de a mentine un echilibru intre diversele populatii microbiene locale.

Nu are capacitate invaziva chisturi parazitare nici nu este hematofaga; prezinta ambele forme biologice de viata — trofozoit si chist — cu o inmultire prin diviziune binara. Devine patogena numai in conditiile alterarii imunitatii locale, cel mai adesea dupa tratamente antibiotice prelungite.

In aceste situatii, se dezvolta manifestari de colita cu tranzit intestinal chisturi parazitare si scaune mucoase, fara sange sau puroi.